Despartirile dor si astern tristetea in sufletul tau indiferent ca au
fost dorite sau nu, indiferent ca ai fost ranita sau nu. Poate chiar o
despartire linistita aduce mai multa durere decat o cearta cu motiv de
tradare. Accepti pentru ca asa este cel mai bine pentru tine dar nu
stii cum sa vindeci rana despartirii intr-un timp cat mai scurt pentru
a nu simti acut golul lasat. Orice, oriunde parca nu face altceva decat
sa te cuprinda de nostalgie... Si incepi lupta cu amintirea, pentru a nu o transforma intr-o clipa de durere.
Nu,
nu este mai bine asa dar nici altfel nu ar fi fost mai bine. Cand nu ai
de unde alege, preferi sa lasi trecutul in bratele unei mari iubiri
acum apuse dar care a reusit pana in ultima clipa de viata sa te
invaluie de fericire. De ce sa inmormantezi o dragoste cand o poti lasa
suspendata intr-o clepsidra a timpului... Astfel stii ca traieste chiar daca nu prin tine...
Oamenii nu stiu sa se retraga la timp, cand inca pot pastra in suflet comori... Asteapta in agonie pana acestea se transforma in cenusa si la ce bun?! ... Sa transformi o clipa care iti daruia totul, intr-un nimic... Lasitate,
as spune din contra, ca este putere, pentru ca numai o iubire adevarata
iti poate da curajul sa te desprinzi din bratele ei cand inca aceasta
te face fericita.
Despartirile dor dar nu lasa rani atunci cand
te simti impacata cu inima ta, cand stii ca in doi nu s-a gresit, cand
stii ca oricat ai scormoni in trecut nu ai de gasit decat bucurie.
Bijuterii culese in momente speciale care te-au invatat sa cresti... Nu merita sa cazi in ultima clipa, sa transformi o despartire intr-o suferinta... Nu merita sa anulezi o iubire pentru ca o poti pastra in suflet ca o amintire mereu vie...