Ma
iubeste, nu ma iubeste, ma iubeste, nu ma iubeste… incercam sa aflu
raspunsul rupand petalele unei margarete. Asta se intampla pe la 12-14
ani, cand ma indragosteam nebuneste de vreun baiat pe care il intalneam
la locul de joaca. In acea perioada nici nu asteptam sa imi spuna “te
plac”, “te iubesc” sau sa ma intrebe daca vreau sa ii devin iubita
pentru ca floarea era cea care imi decidea soarta in ale amorului. Din
cate imi amintesc, era un joc foarte placut…
Cu timpul,
lucrurile s-au mai schimbat, inima mea nu s-a mai predat in fata primul
sosit la locul de joaca, am invata ca “te iubesc” este o expresie pe
care nu o poti spune oricui si nu o auzi de fiecare data cand iti
doresti, iar acea margareta a ramas doar o floare intr-un decor, care
nu imi mai poate decide soarta in ale iubirii…
Dar poate oare
cineva sa imi defineasca verbul “a iubi”? Claudiu Ganciu,
psihoterapeut, mi-a explicat: “‘A iubi’ nu inseamna, in esenta, decat
ceva difuz, intrucat nimeni nu poate traduce iubirea in actiune
vizibila. Caracterul ambiguu al iubirii vine din incredintarea a ceea
ce este profund si de care, unii dintre noi, incearca sa fuga - avem
nevoie de celalalt, ca persoana reala, pentru a putea comunica cu el.”.
Multor
femei, printre care ma numar si eu, le face placere ca iubitul,
partenerul sau sotul sa le spuna, macar din cand in cand, un “Te
iubesc!”. Dar de ce oare aceasta nevoie a auzi aceste vorbe? Eu, de
exemplu, nu interpretez aceste cuvinte ca pe o confirmarea sau
reconfirmare a sentimentelor pe care iubitul meu le are pentru mine.
Atunci cand aud un “Te iubesc!” soptit, simt o bucurie greu de exprimat
in cuvinte… imi dau un sentiment de multumire si fericire. Nu cersesc
aceste cuvinte, pentru ca nu poti obliga pe cineva sa te iubeasca, daca
nu simte cu adevarat acest lucru. Ar fi doar vorbe in vant, fara rost,
lipsite de importanta.
“Eu stiu ca prietenul meu ma iubeste, dar
este genul de persoana careia ii este foarte greu sa vorbeasca despre
sentimentele lui. Parca ar fi mare filosofie sa ii spui unei femei ‘Te
iubesc!’. Nu este niciun motiv de slabiciune, dar prefera sa faca orice
altceva decat sa imi spuna ‘Te iubesc!’”, imi spune Roxana. Trebuie sa
recunostem ca este un caz foarte des intalnit, cel al barbatilor care
au impresia falsa ca rostitul unui “Te iubesc” le poate fura
masculinitatea sau statutul de barbat puternic.
Exista multi
barbati “stangaci” cand vine vorba de exprimarea sentimentelor de
iubire. Si totusi, de ce noi femeile putem sa spunem “Te iubesc”, iar
lor le este foarte greu, aproape imposibil? Se pare ca exista o
problema neurologica, de “constructie”: femeile pot sa gandeasca si sa
simta in acelasi timp, pe cand la barbati, sentimentele sunt separate
de modul de gandire. Din acest motiv, barbatii sunt reticenti cand vine
vorba de exprimarea unor sentimente, pe cand femeile adora sa vorbeasca
despre ele.
Roxana imi mai spunea ca iubitul ei prefera ii aduca
flori, sa ii faca diferite cadouri… acesta este modul lui de a-si
exprima sentimentele de dragoste fata de ea. “Ar face orice, numai sa
nu vorbeasca despre sentimente. Asa este modul lui de a-si exprima
dragostea fata de mine. Sunt momente in care simt nevoia sa aud ‘Te
iubesc!’ pentru ca, de multe ori, cuvintele fac mai mult decat un
buchet de flori…”.