 |
|
Privirea-ţi întrebătoare e plină de-ntuneric. Ar vrea să cunoască
gândul ce mă frământă – ca şi luna, adâncul apelor. Am desfăşurat
înaintea ochilor tăi, de la o zi la alta, toată viaţa mea. Nimic n-am
ascuns şi nimic n-am reţinut privirilor tale, şi iată de ce tu nu mă
cunoşti.
De viaţa-mi ar fi o gemă, aş frânge-o în mii de bucăţi şi, strângându-le într-un şirag, le-aş atârna gâtului tău. De n-ar fi decât o floare gingaşă şi plină de viaţă, aş smulge-o de pe tulpina ei s-o anin părului tău. Dar ea, ea nu-i decât inimă, draga mea. Cunoaşte careva marginile ei? Marginile ei necunoscute sunt şi ţie, şi totuşi stăpâna acestei împărăţii eşti! De n-ar fi decât o clipă de plăcere, ai vedea-o înflorind într-un surâs de fericire şi pe dată ai înţelege-o. Şi dacă n-ar fi decât chin, s-ar topi în mii de lacrimi cristaline, reflectând fără de şoaptă taina ei. Dar ea... e dragoste, iubita me ... Read more » |
